Copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutele hotărărește, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultăndu-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

 

Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.

 

Locuința copilului nu poate fi schimbată fără acordul părinților decat în cazurile prevăzute de lege.

 

Locuința copilului după divorț. În lipsa înțelegrii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.

 

Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul superior a acestuia.

 

În mod excepțional, instanța poate stabili locuința colilului la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind educația, sănătatea și învățătura sa.

 

În oricare dintre situațiile de mai sus, părintele sau,după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.

Natalia Chiriac

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde vei găsi și alte informații la fel de utile despre creșterea copilului.

Autor

Scrie un comentariu