Ticurile sunt mișcări sau acțiuni inconștiente pe care copilul le execută automat într-o anumită perioada sau în mod regulat și care dispar în timpul somnului. Cel mai frecvent aceste mișcări repetitive se accentuează atunci când copilul este nervos, speriat sau stresat. Da, stresat, pentru că și copii pot să fie stresați.

În timp, ele se înrădăcinează tot mai mult în comportamentul copilului devenind greu de stăpânit.

 

De ce apar?

Ticurile reflectă de cele mai multe ori o tulburare interioară fiind o manifestare exterioară și un semnal de alarmă că ceva se întâmplă cu copilul dumneavoastră. Există ticuri de origine neurologică, a căror cauza este organică și ticuri psihogene, a căror cauza este un conflict inconștient, o traumă psihică. Factorul declanșator îl constituie o stare de conflictualitate actuală (școlară, familială), dar apar de regulă la copii cu structuri de personalitate cu note anancaste (îndoieli, nesiguranță, înclinați spre ideație, nonactivare, introversie), în istoria cărora există adesea suferințe perinatale, prematuritate, icter neonatal prelungit cu afectarea nucleilor bazali și disfuncție în sistemul extrapiramidal.

 

Ce trebuie să facă părinții?

Dacă observați la copilul dumneavoastră că a capătat un obicei urât sau un tic primul lucrul pe care ar trebui să îl faceți e să va notați în ce moment apare, deoarece de cele mai multe ori aceste gesturi sunt legate de activitățile lui zilnice. Reacția părinților față de aceste manifestări de tulburare va determina în mare parte evoluția ticului. Nu trebuie să îi impunem să înceteze să se manifeste astfel pentru că nu o va face ci dimpotrivă, ticurile se vor accentua sau vor apărea altele. Ironia și observațiile neplăcute îi vor crește anxietatea și vor intensifica necesitatea să-și exteriorizeze tensiunea. Ticurile nu dăunează sănătății celor afectați, dar generează situații penibile din perspectiva socială. Cei care au fost atinși de ticuri în copilărie pot dezvolta tulburări obsesive, prin transformarea și fixarea unor obșnuințe în idei.

 

Tratamentul se face prin psihoterapie (analitică, comportamentală și de relaxare), fizioterapie, kinetoterapie, gimnastică. Nu sunt indicate alimentele excitante deoarece cresc anxietatea (Cola, ciocolată, cacao), nici activitățile care cer concentrare atențională (televizor, șah, calculator). Se recomandă, în schimb, plimbări în aer liber, activități sportive, mai ales sport de echipă.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde vei găsi și alte informații la fel de utile despre creșterea copilului.

Autor

Scrie un comentariu