Lasa mama, ca fac eu!
Postat la data: 21-09-2010
De cate ori ati auzit aceasta expresie? Uneori ne dorim sa o auzim, dar nu e nimeni prin preajma sa ne-o spuna. Mai ales cand suntem presati de timp, stresati, obositi sau frustrati si am avea nevoie de cineva sa ne ajute. Uneori insa ...ne obosim singuri, nu atunci cand o spunem, ci atunci cand o facem in relatie cu copiii nostri. Si de multe ori, nici nu suntem constienti de asta.
La ce anume ma refer? In general la lucruri simple:
Dam copilului sa manance cu lingurita la masa nu fiindca el nu stie, ci fiindca ne grabim sau el ne roaga si nu avem putere sa refuzam sau fiindca asa s-a obisnuit desi are .... 4 ani.
Il imbracam noi dimineata fiindca ne-am trezit tarziu si trebuie sa ajungem noi la servici si el la gradinita. In weekend se imbraca singur. Daca nu ne grabim in parc, in vizita sau la vreo petrecere. Si daca vrea, bineinteles. Ca s-ar putea sa nu mai vrea fiindca asa s-a obisnuit in timpul saptamanii. Ca ne grabeam.
Il dezbracam noi cand venim de afara fiindca ii este foame sau vrea la baie sau ii e foarte dor de jucariile lui din camera. Nu numai ca il dezbracam, dar ii si aranjam hainele pe cuier ca ne grabim sa punem masa.
Il spalam pe dinti. Nu fiindca nu stie. Dar sigur nu se spala bine. Atunci mai bine il spalam noi. Asa stim sigur ca are dinti sanatosi. La pachet cu lenea din ce in ce mai mare de a se spala singur.
Il sapunim pe corp cand ii facem baie.Ca sa luam toti microbii. El sigur n-ar reusi singur sa ii ia chiar pe toti.
Ii caram ghiozdanul de gradinita. Ca e greu. Si el e mic. Si obosit. Si lasa ca oricum il va cara pe cel de scoala care e mult mai greu. Si care o sa i se para muuult mai greu fiindca n-a avut cand sa se obisnuiasca cu cel de gradinita.
Ne asiguram noi in locul lui cand traversam strada impreuna. Ca noi suntem mai inalti si vedem mai bine si auzim mai bine si sigur traversam mai in singuranta. Iar el isi poate vedea de ale lui in timpul asta, ca doar e copil, nu? Si cand va creste si va trebui sa traverseze singur, de unde sa stie sa vada, sa auda, sa fie atent ... daca nu-l tine nimeni de mana? Ia in loc de „Lasa mama ca fac eu!” sa-i spunem „Ia asigura-te mama si spune-mi si mie cand trebuie sa traversam!” – daca greseste, il tragem de mana, daca nu, ne bucuram ca invata.
Ce-ar mai putea invata copiii nostri daca i-am lasa?
Cred ca .. multe. Sa puna masa. Sa puna vasele la spalat. La puna hainele murdare in cosul de rufe. Sa cumpere paine cel putin. Sa ceara ce are nevoie la magazin. Sa composteze biletul. Sa tina umbrela. Sa urce scarile. Sa-si care rolele. Sa-si faca patul. Sa-si aranjeze hainele in dulap. Sa urce scarile rulante fara sa fie tinut de mana. Sa tina singur cornetul de inghetata. Sa mature. Sa stearga praful. Sa ajute la facut mancare. Sa isi aprinda lumina. Sa isi ia mancare din frigider. Sa isi puna apa in pahar. Sa isi intoarca hainele pe fata. Sa isi traga fermoarul la gheaca. Sa se trezeasca cu ceasul desteptator dimineata. Voi mai gasiti? Ca eu nu mai am timp de cautat ca striga fiu-miu din baie: „Cine ma sºterge la fund?” Hmm, oare cine? Si oare pana cand?
Te invitam la evenimentul de la Brasov din 10 octombrie pentru a afla ce este de facut in aceste situatii si multe alte lucruri interesante.
Ai intampinat aceste probleme si tu? Nu poti veni la Brasov la eveniment, spune-ne ce solutie ai gasit? Te asteptam sa comentezi acest articol si sa ne spui cum ai rezolvat aceste probleme.
Psih. Mihaela Zaharia
Parenting trainer & coach, Mind Master
Adauga comentariu